Cum de a elimina burla gras guru mann,

Nr. 3(38), , septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Acolo se înălţau palatele regilor şi ale împăraţilor, se găseau bulevarde largi, străzi înguste şi uliţe întortocheate, străjuiau temple măreţe cu statui de zei durate din marmură şi aur, erau pieţe multicolore unde se vindeau mărfuri din toate colţurile lumii, precum şi terenuri frumoase şi încăpătoare unde se adunau oamenii pentru a discuta veştile şi pentru a ţine cuvîntări sau a le asculta.

Dar înainte de toate se găseau acolo mari teatre. Arătau cam aşa cum arată astăzi un circ, doar că erau construite în întregime din blocuri de piatră. Rîndurile unde şedeau spectatorii erau aşezate în trepte unele peste altele ca într-o pîlnie uriaşă.

Văzute de sus, multe dintre aceste construcţii erau circulare, altele mai degrabă ovale, iar altele formau un semicerc larg deschis. Se numeau amfiteatre. Erau unele mari cît un stadion de fotbal şi altele mai mici unde nu încăpeau decît cîteva sute de spectatori. Erau unele fastuoase împodobite cu coloane şi statui şi altele simple, fără nici o ornamentaţie.

Aceste amfiteatre nu aveau acoperişuri, totul se petrecea sub cerul liber. De aceea în teatrele fastuoase erau întinse covoare ţesute cu fir de aur peste şirurile spectatorilor pentru a apăra publicul de arşiţa soarelui şi de ploile repezi pornite pe neaşteptate. În teatrele simple, rogojini din papură şi paie slujeau în acelaşi scop.

Într-un cuvînt: teatrele erau după punga oamenilor.

Voiau însă cu toţii un teatru căci erau spectatori pătimaşi. În timp ce ascultau cum se depănau pe scenă întîmplările zguduitoare şi cele hazoase, li se părea că acea viaţă doar jucată ar fi, în chip misterios, mai adevărată decît viaţa lor proprie, de zi cu zi, şi le plăcea nespus de mult să ia parte la cealaltă realitate.

De atunci au trecut mii şi mii de ani.

Marile oraşe de pe vremea aceea sînt dărîmate, templele şi palatele s-au prăbuşit. Vînturile şi ploile, gerurile şi arşiţele au scobit şi au şlefuit pietrele iar din marile teatre n-au mai rămas decît ruina.

Cartea Secretul Suprem De David Ickecartea care va schimba lumea

În zidurile crăpate nu mai răsună decît cîntul monoton al greierilor făcînd impresia că pămîntul respiră în somn. Totuşi cîteva dintre vechile oraşe mari au mai rămas oraşe mari pînă în zilele noastre.

Fireşte că viaţa din ele s-a schimbat. Oamenii se deplasează cu automobilul şi tramvaiul, folosesc telefonul şi lumina electrică. Dar ici şi colo printre noile clădiri mai sînt cîteva coloane, cîte o poartă, o bucată de zid sau chiar un amfiteatru din acele vremuri străvechi. Iar într-un astfel de oraş s-a petrecut povestea cu Momo.

Banchetul nr. 61-62-63 (ianuarie, februarie, martie), 2021

Afară, la capătul din miazăzi al marelui oraş, acolo unde încep primele cîmpii iar colibele şi căsuţele apar tot mai sărăcăcioase, se află ascunsă într-o pădurice de pini, ruina unui mic amfiteatru. Chiar şi în vremurile străvechi nu fusese unul din cele arătoase, ci fusese şi pe atunci, ca să spunem aşa, un teatru pentru oamenii săraci.

În zilele noastre, adică în vremea cînd începea povestea cu Momo, ruina era aproape cu totul uitată. Numai cîţiva profesori de ştiinţele antichităţii ştiau despre ea, dar nu se mai interesau de fel de acest subiect deoarece nu mai era nimic de cercetat acolo. Şi nici nu reprezenta ceva demn de a fi văzut în comparaţie cu alte monumente din marele oraş.

Astfel că nu mai din cînd în cînd se rătăceau cîţiva turişti pe acolo, se căţărau printre şirurile de bănci năpădite de ierburi, făceau gălăgie, făceau fotografii spre amintire şi apoi plecau. Atunci revenea liniştea în cercurile de piatră iar greierii începeau strofa următoare a nesfîrşitului lor cîntec, strofă care de altfel nu se deosebea întru nimic de cea precedentă.

De fapt numai oamenii locuind în imediata apropiere cunoşteau ciudata clădire rotundă. Îşi păşteau acolo caprele, copii foloseau locul liber rotund din mijloc ca să bată mingea, iar scara se întîlneau uneori acolo perechi de îndrăgostiţi.

Într-o bună zi începu să circule zvonul că în ultimul timp ar locui cineva în ruină. Era vorba de un copil, probabil o fetiţă. Nu se putea spune cu precizie, fiindcă îmbrăcămintea îi era oarecum cum de a elimina burla gras guru mann.

Dictionar Complet Stuff

Se spunea că se numea Momo, sau ceva asemănător. Aspectul exterior al lui Momo era într-adevăr oarecum straniu şi ar fi putut probabil să sperie întrucîtva oamenii preţuind mult curăţenia şi rînduiala. Era micuţă şi cam slăbuţă, încît cu cea mai mare bună voinţă 8 moduri de a arde grăsime nu-şi putea da seama dacă n-are decît opt ani sau a şi împlinit doisprezece.

Avea bucle negre ca pana corbului, zbîrlite, arătînd ca şi cum n-ar fi fost niciodată atinse de vreun pieptăne sau de o foarfecă. Avea ochi foarte mari, minunat de frumoşi şi la fel de negri, iar picioarele îi erau de aceeaşi culoare, căci umbla aproape întotdeauna desculţă.

Doar iarna purta uneori ghete, dar erau diferite, nu se potriveau între ele şi pe lîngă aceasta îi şi erau mult prea mari. Cauza era că Momo nu avea nimic altceva decît ceea ce găsea întîmplător sau i se dăruia. Fusta îi era cusută din diferite petice pestriţe şi îi atîrna pînă la glezne. Pe deasupra purta un surtuc bărbătesc, vechi şi mult prea larg, ale cărui mîneci era suflecate la încheietura mîinii. Momo nu voia să le taie căci se gîndea, prevăzătoare, că va mai creşte.

Şi nu se putea şti dacă va mai găsi vreodată un surtuc atît de frumos şi de folositor cu atît de multe buzunare. Sub scena năpădită de ierburi a ruinei teatrului se găseau cîteva camere pe jumătate dărîmate unde se putea intra printr-o spărtură a zidului exterior. Aci amenajase Momo o locuinţă. Într-o zi, pe la amiază, sosiră le ea cîţiva bărbaţi şi femei din vecinătate încercînd să afle ce-i cu ea. Momo stătea în faţa lor privindu-i cu teamă, căci îi era frică să n-o gonească oamenii.

Full text of "Istoria filologieě române; studiĭ critice:"

Îşi dădu însă curînd seama că erau prietenoşi. Ei înşişi erau săraci şi ştiau ce-i viaţa.

Momo făcu cu mîna un gest nedesluşit arătînd undeva în depărtare. Copilul îl privi nedumerită pe el şi pe ceilalţi şi ridică puţin din umeri.

Oamenii schimbau priviri între ei şi suspinau. Vrem să te ajutăm. În tăcere, Momo dădu din cap. Nu era încă de tot convinsă. Cine ţi l-a dat? Momo îl privi doar pe bărbat şi tăcu o vreme.

Dictionar Complet Stuff - ID:5c14d65f93b59

Cîţi ani ai de fapt? Oamenii rîseră. Credeau că e o glumă.

Cîţi ani ai? Trecu un timp pînă ce oamenii îşi dădură seama că fetiţa nu cunoştea decît cîteva cifre prinse din zbor, fără a şti însă ce reprezintă, deoarece nimeni n-o învăţase să numere. Ai fi dusă într-un cămin unde capeţi de mîncare şi ai un pat şi poţi învăţa să socoteşti şi să citeşti cum de a elimina burla gras guru mann să scrii şi încă multe altele.

Ce părere ai? Momo îl privea înspăimîntată.

Am mai fost o dată. Mai erau şi alţi copii. Erau gratii la ferestre.